luni, 12 septembrie 2011

Upanishad 2,3

Iubirea cea mai mare este iubirea neamplinita, cea visata, cea pe care nu am avut timp sa o murdarim...

12 comentarii:

  1. pentru ca e idealizata tocmai datorita faptul ca este neimplinita :)

    RăspundețiȘtergere
  2. si atunci de unde dorinta asta de a o trai, stiind ca nu poate atinge niciodata asteptarile?

    RăspundețiȘtergere
  3. Cea mai mare...e relativ...să-i zicem cea mai intensă, pentru că cea mai mare poate însemna mai mult, inclusiv rezistenţa în timp, în ciuda faptului că "avem" o iubire :)
    Cred că cea neîmplinită este ceva mai intensă, dar de scurtă durată, şi rămâne într-adevăr pură, neatinsă de cotidian...
    Bine ai revenit ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Rontziki sunt de acord si cu intensa!;-)

    RăspundețiȘtergere
  5. Este vorba despre o iubire neconsumata, insa "fiarta"...

    RăspundețiȘtergere
  6. iubirea cea mai mare este iubirea despre care ti-e imposibil sa scrii

    RăspundețiȘtergere
  7. Iubire despre care nu poti scrie nu exista...

    Ti-as da dreptate doar daca am discuta la persoana a treia, si as face-o cu vorbele lui Pahor: "(...) moartea si dragostea nu suporta martori." Dar discutand despre dragostele noastre traite sau visate...altfel bate vantul!

    Te mai astept!

    RăspundețiȘtergere
  8. Of, dragostea asta, nucleul vietii noastre, poate fi implinita si, in acelasi timp, cea mai puternica forta a naturii. Stii cand?! Cand esti mama sau tata! ;) Ai putea spune ca este cea pe care nu am avut CUM sa o murdaresc.
    Te imbratisez!
    P.S.: Mi-era dor de tine!:P

    RăspundețiȘtergere