vineri, 4 februarie 2011

Upanishad 1,9

Femeia cu orgoliul ranit se transforma din cel mai nobil suflet in paradigma micimii!

12 comentarii:

  1. cred ca femeia cu un orgoliu atat de mare nu poate sa aiba un suflet atat de nobil ...

    RăspundețiȘtergere
  2. @Donca, eram si eu de parerea ta, dar nu mai sunt...

    RăspundețiȘtergere
  3. Subscriu la părerea de mai sus cu nobleţea şi orgoliul :)
    Şi mai adaug: oare femeile pot avea orgoliu mai mare decât bărbaţii?! :D

    RăspundețiȘtergere
  4. @Rontziki, eu despre orgoliul barbatilor nu ma voi pronunta. Una la mana nu ma roade tema atat de tare si doi la mana chiar nu se cade...pentru ca nu l-am simtit pe pielea mea! Dar daca vrei tu sa spui ceva despre el...abia astept! :-) Ba chiar sper sa spui ceva! :-)

    RăspundețiȘtergere
  5. Intr-adevar, ai pus un mare punct pe i. Desigur, exista si exceptii, dar in majoritatea cazurilor, femeia ranita in orgoliu devine mai lipsita de orice urma de stima de sine ca o carpa de sters pe jos.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Donca, pentru ca femeile de care vorbesc eu isi descopera orgoliul abia dupa ce au fost ranite.
    Tot ceea ce propagau inainte, tot altruismul, toata bunatatea si pretentia de "om deosebit" care nu se preteaza la o serie de mizerii nedemne devine maculatura.
    Dorinta de a se razbuna, de a cauza durere predomina. Si asta este nedemn pentru un "suflet nobil"
    Daca stau bine sa ma gandesc, poate ca ai dreptate spunand ca sufletul nobil al acestor femei nu este altceva decat o fantasma.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Cami, comparatia cu carpa e grea. Dar sincer, ma asteptam de fapt sa fiu contrazis...Cu atat mai mirat sunt ca imi dai dreptate!!! :-)

    RăspundețiȘtergere
  8. Trebuie sa fiu de acord cu Donca. In genere cele care au asa zisul suflet nobil defapt ascund ceva si-si dezvaluie adevarata fata a sufletului in situatii limita.
    Cu alte cuvinte nu sunt atat de nobile precum se arata ci sunt a fel de supuse greselii ca oricare alt om. Scriu atat de delicat ca sa nu ranesc pe cineva insa ai inteles ideea.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Dana, bineanteles! Totusi mi se pare mai important ceea ce pretindem ca suntem!
    Hai sa o iau cu o explicatie mai filozofica. Sa ne inchipuim ca esti intr-o camera fara usa si fara ferestre doar tu si in spatele tau o pisica neagra. Pnetru tine (fara sa te misti) exista pisica neagra sau nu exista?
    Eu pretind ca nu exista. Universul tau este ceea ce percepi!
    La fel si treaba cu sufletul nobil. Atata timp cat eu nu simt orgoliul exista doar sufletul nobil. In momentul in care predomina orgoliile inseamna pentru mine ca sufletul nobil nu mai exista. Dar nu inseamna ca nu a existat niciodata! ;-)

    RăspundețiȘtergere
  10. bine, dar o femeie (si un barbat) isi tradeaza orgoliul aproape in fiecare gest al sau, aproape ca n-ai cum sa nu-l vezi!

    RăspundețiȘtergere
  11. @Donca, din pacate exista momente in viata cand suntem orbi...

    RăspundețiȘtergere