miercuri, 22 septembrie 2010

Upanishad 0,9

Viata este o lupta interminabila impotriva uitarii...sau impotriva amintirii...

4 comentarii:

  1. Hm...cam aşa ceva...când nu e una, e celalaltă şi oricum am da-o e o luptă pe care o dăm de cele mai multe nori cu noi înşine...

    RăspundețiȘtergere
  2. @Rontziki...asa vad si eu treaba! Suntem conditionati de trecut! Suntem conditionati de absolut tot din jurul nostru! Libertatea de alegere este cel mai mare mit al omenirii!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu e bine când ceilalţi îmi dau apă la moară să continuu să cred asta :))) Hai să zicem că nu e chiar un mit, că ar exista un oareşce liber arbitru, dar lăsat liber între nişte limite, în interiorul unor graniţe predefinite...
    Acum, dacă mă uit în urmă, cum am obiceiul frecvent, aş zice că, cel puţin în anumite laturi ale vieţii, liberul arbitru a fost plecat la plimbare :)), dar parcă prefer să mai cred un pic în el, să mă mai mint puţin :)
    Uite aici cam cum văd eu liberul arbitru în interiorul unor graniţe: http://www.rontziki.ro/2009/09/sa-fie-destinul.html

    RăspundețiȘtergere