marți, 8 iunie 2010

E tarziu

E tarziu...
Peretii camerei ard
In ceara diminetii,
Se vestejesc potopuri
Pe strazile pustii,
Rauri coboara
Galese alaturi,
Mi-e dor de o tigara...
E tarziu!

Cine a spus
Ca buzele tale
Au fost facute
Sa vorbeasca
A mintit...
Sau poate nu a inteles
Misterul ce-l teseam
Pe timp de noapte,
Langa o muribunda lumanare,
Care-si plangea sfarsitul
Pe-o coala de-asfintit.

Cand deschizi tu gura
Ingheata timpul,
Nisipul nu mai curge
In clepsidre,
Ploua in sus
Si ploaia nimiceste norii,
Dar astazi...
Este prea tarziu!

11 comentarii:

  1. Foarte frumoasa ultima strofa! Poate, totusi, nu e prea tarziu...

    RăspundețiȘtergere
  2. De fapt, toata poezia e frumoasa!:)

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Astra, iti multumesc pentru vizita si pentru cuvinte. Te mai astept...

    RăspundețiȘtergere
  4. Şi ploaia nimiceşte norii...foarte frumoasă ideea...mă gândesc la cum totuşi finalurile nu reuşesc mereu să întine începuturile sau, mai bine zis, amintirea începuturilor...De ce m-am gândit la asta?! Nu ştiu, poezia ta e de vină :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Rontziki, aceasta ar trebui sa fie regula. Sa ramana numai amintirile frumoase. E bine ca timpul ne ajuta in privinta asta mult! Te mai astept!

    RăspundețiȘtergere
  6. "Langa o muribunda lumanare,
    Care-si plangea sfarsitul
    Pe-o coala de-asfintit."
    Asta e partea care-mi place f tare. Si ultima strofa este sugestiva. Superb.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Daniela, merci pentru vizita. Ma bucur ca-ti place! ;-)

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi-a placut,special strofa 2.Te salut si sa-ti fie bine.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Anonim, Cosmin, DMD,

    Multumesc pentru vizita si va mai astept! ;-)

    RăspundețiȘtergere