joi, 6 mai 2010

Upanishad 0,6

Dragostea este caligrafia deznadejdii

6 comentarii:

  1. Si deznadejdea este caligrafia intelepciunii...:))

    RăspundețiȘtergere
  2. @Daniela Cred ca ai mare dreptate!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. De ce, suflet? De ce crezi că dragostea este caligrafia deznădejdii? De ce nu a veşniciei? Sau a sentimentului de sete a fiinţei? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Deea, cred ca oamenii a caror viata a fost lipsita de tragedii, de catastrofe personale, nu au capacitatea sa atinga in dragoste aceeasi dimensiune ca cei loviti.
    Cred ca un suflet chinuit (fie el animal sau om) iubeste mai total.

    Si mai cred ca un om deznadajduit poate sa-si proiecteze suferinta acumulata si sa o trasforme in dragoste deplina. Este acest act de creatie de care vorbesc. Transformarea energiei negatve acumulata din deznadejde in energia pozitiva din dragoste.

    Poti avea dreptate cu vesnicia, dar doar daca plecam de la premisa ca dragostea este nemuritoare. Nu stiu daca este...ma tem ca nu!

    RăspundețiȘtergere
  5. @Oana, merci pentru vizita. Te mai astept!

    RăspundețiȘtergere