miercuri, 5 mai 2010

Religia Crestina - o ideologie se vrea eliberatoare!

Ce ne impiedica a respira aerul libertatii spirituale si implicit trupesti? Este imperativul absolut al celor zece porunci rostite din gura Religiei Crestine?

Religia Crestina este in primul rand un sistem etic, un sistem moral. Acest sistem si-a motivat propria existenta sau mai bine zis indispensabilitatea sa in viata noastra de-a lungul secolelor prin natura anti-morala a omului.

"Fara religie este haos pe pamant!" Aceaste este poate ideea cea mai de baza, care creeaza fundamentul povestii de succes al asensiunii unei mici secte dintr-o provincie romana.
Este o poveste de succes care s-a folosit si se foloseste de frica, asemeni unui coordinator moral.
Frica este baza Religiei Crestine. Frica de a ajunge in iad, de a fi pedepsit, de a arde in chinuri inimaginabile pentru o vesnicie, de a aduce pacatul asupra copiilor si copiilor copiilor nostri.

Dar putem cladi pe FRICA un sistem moral benefic spiritului, sufletului si corpului?

Spiritualitatea neamului apusean a apus inca inaintea ridicarii la nivel de Sfant a lui Thomas von Aquin, parintele scolasticii, teolog si filozof a carui idei ne bantuie pana si azi. Pentru Thomas von Aquin, femeia nu era altceva decat o malformatie a barbatului, un sub-om, o fiinta incompleta a carei menire pe pamant nu este alta decat de a-i sluji barbatului. Singura valoare a femeii o vedea von Aquin in capacitatea ei de a da nastere copiilor.
Interpretarea crestina a religiei a subjugat si subjuga si in ziua de astazi. Astfel „Teologia eliberarii“, cartea lui Gutierrez, carte de capatai a muncii teologice in America Latina, nu este decat o paradigma a sistematicului subjugarii umane.

Adevarul elibereaza, nu subjuga! Si atata timp cat Religia crestina subjuga, nu poate avea pretentia adevarului absolut!
Nu cred ca am avea „iadul pe pamant“ fara degetul erect al sistemului moral propagat de Biserica.
Ca se poate si altfel, ne-o dovedeste Buddhismul in forma sa initiala, o religie pamanteana, un sistem fara Dumnezei in ceruri si totusi in multe privinte mult mai pasnic.

Deci care este pana la urma dreptul de existenta al Religiei Crestine?

20 de comentarii:

  1. Religia crestina a fost, intr-adevar, o cale spre controlul maselor, pt evitarea haosului. Apoi, in timp, cuiburi clerice mai influente au reusit sa-i dea un alt scop, avand in spate aceeasi motivatie. In schimb, cum zici tu si ai dreptate, budismul era si a fost un sistem religios mai pasnic. Insa si acesta se ghideaza dupa cateva porunci, parca opt, si nu sunt departe de cele din Biblie. Nu cred intr-un Dzeu dar au o iubire infinita pentru Budha...sincer nu cunosc f multe despre aceasta religie dar stiu cat sa zic ca si aceasta reprezinta un mod de a controla masele. Dar ceva mai inteligent. Nu se impune ceea ce face ca procesul de evolutie in cadrul acestei religii sa para firesc si voluntar.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Daniela, Buddhismul este in forma originala o religia ateista bazata pe 4 "adevaruri sfinte":
    1) "Viata inseamna chin"
    2) "Tot chinul isi are originea in DORINTA("sete")"
    3) "Neutralizarea DORINTEI, duce la neutralizarea chinului si implicit la intreruperea lantului de reancarnari (renasteri)"
    4) "Drumul catre aceasta eliberare este caracterizat prin cele 8 cai sfinte"
    Diferenta intre aceste asa zise 8 porunci si cele 10 porunci crestine este ca ele nu duc, in cazul nesupunerii, la pedeapsa fizica si sufleteasca, la pacat, ci doar la pastrarea unui status quo. Te impiedica sa pasesti mai departe in dezvoltarea Eului. Atat. Si pentru asta Buddhismul nu subjuga.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu credeam (si cred si astazi) ca Dragostea, nu frica, sta la baza religiei crestine. Esenta crestinismului, de altfel, rezida in Dragoste.
    Problema e ca interpretarile uneori distorsioneaza (iar cind spui: "pe frica nu se poate cladi un sistem benefic spiritului"...ai mare dreptate).
    Teama ar trebui perceputa mai mult ca o grija. Cind iubesti, "ti-e grija" de cel iubit. Iti pasa de el. Ai teama... pentru el, dar nu de el.
    E doar parerea mea :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Oana Hai sa-ti dau un exemplu brutal. Exista oameni care-si dreseaza animalele (un caine de exemplu) cu socuri electrice. Prima data cand s-a aplicat experimentul i s-a spus "Jos" si cand nu s-a asezat i s-a dat un soc electric. A 2-a oara la fel, a 3-a la fel. Pana a inteles: Daca nu face ceea ce i se spune, se intampla o treaba "nefasta"! Ei bine asta este FRICA. Acest animal nu executa ceea ce i se spune decat de FRICA.Nu pentru ca vrea. Nu pentru ca-i place.
    Cam asa vad eu Religia Crestina (si nu numai pe cea crestina): Daca nu faci ceea ce sta scris in carticica si ce zice popa (nu ceea ce face Popa, ca ajungem la alte chestii nefaste), vei ajunge in iad, o sa te pedepseasca Dumnezeu, copiii tai vor simti la fel pedeapsa ca si copiii copiiilor tai. Si asta nu este altceva decat FRICA! Singura diferenta cu exemplul cu animalul este ca aici nu simti pedeapsa imediat. Dar este de ajuns sa ti se spuna ca vine ea, pedeapsa. Perspectiva tragica este de ajuns, ca sa te faca sa alergi la biserica! Dar te duci ca asa vrei si simti? Sau te duci de frica sa nu ti se intample ceva nefast? Sunt convins ca majoritatea oamenilor merge de frica. Dragostea este un mit...Frica de pedeapsa este un adevar cauzal.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Oana uitasem sa-ti spun ca te mai astept! ;-)

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu vorbeam despre "mersul la biserica" (cum ii zici tu) din convingere, din dragoste...de Dragoste (exista si asta, sa stii...). Nu ma intreba ce procent e din frica, ce procent e din dragoste. Statistica nu e punctul meu forte. Dar de existat...exista.
    M-am mai certat cu cineva pe teme de: "dragostea - in general - nu exista, ci doar relationarea, rezonarea pe un plan sau altul"... crede-ma ca NU ma convingi nici tu ca nu exista :) Lasa-ma sa cred, lasa-ma sa sper... Asa, naiv :) Ce rau poate sa-mi (mai) faca...decit mi-a facut deja :)
    Si eu uitasem sa spun ca te mai astept cu reactii sau doar cu cititul unor rinduri, ce-i drept, doar despre... dragoste. Mit sau nu, ea exista. Bate cu putere sau in soapta la usi. Palpaie. Sau arde. E vie oricum. Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  7. @Oana, nu ma voi certa cu tine pe nici o tema, in special nu pe tema dragostei. Dar oricum, despre dragoste vom dicuta pe alte pagini, de-ale tale sau de-ale mele.

    In principiu m-ai aprobat poate fara sa-ti dai seama in momentul in care ai spus ca nu stii cate procente o fac din dragoste si cate din frica. Spunand asta bifezi credinta din frica. Cred si eu ca multi cred fara frica, din dragoste asa cum spui tu. Dar insusi faptul ca altii o fac din frica, imi dovedeste ca o religie sustinuta de asemenea stalpi este nedemna de un Dumnezeu asa cum il vad eu.
    Spiritul suprem, Dumnezeul pe care-l vad eu, nu are nevoie de manipulari sufletesti. El este paradigma demnitatii si demnitatea nu lasa loc de asa ceva!
    Te salut!

    RăspundețiȘtergere
  8. Singurul drept pe care il are este democratia care ne impiedica sa interzicem dreptul la confesiune religioasa :).
    Eu una sunt chiar buddhista (ca tot mentionezi in articol de buddhism) asa ca nu pot spune ca nu am o semnificativa doza de toleranta fata de religia crestina. Dar dupa parerea mea e o credinta impusa prin frica si dogma, fara nici un fundament ce tine de o credinta reala. Pentru ca daca baza acestei religii ar fi intr-adevar iubirea fata de ceilalti oameni si credinta intr-o fiinta supraomeneasca, atunci nu ar exista nevoia de reguli absurde si intermediari (biserica cu preotii ei si dogma pe care functioneaza).

    RăspundețiȘtergere
  9. @Cami merci pt comentariu. Interesanta parerea ta. Am oricum impresia ca este o tema cam tabuizata. Nu prea are multa lume curajul sa spuna exact ceea ce crede referitor la religie!

    RăspundețiȘtergere
  10. Foarte bine punctat, dar este doar o parte a adevarului. Religia a avut si partile sale bune, oarecum.
    Si eu ma orientez in ultima vreme catre spiritualism.
    Dar ideea mea este, ca atat timp cat un om merge la o biserica, sau respectand anumite traditii religioase, devine mai bun, mai dragut, mai altruist, nu ma intereseaza cum o face. Exista mai multe nivele. Insa fiecare are dreptul de a evolua in ritmul propriu. Si asta este, uneori, cel mai greu lucru de inteles.

    RăspundețiȘtergere
  11. @Lili hihihi...nu stiu daca realizezi dar iti scriam in acelasi timp si eu cate ceva!

    Bineanteles ca are o parte buna, ea religia, dar nu este asta problema. Religia in general are un drept de existenta. Dar cred ca trebuie pus putin pe cantar, pro si contra si ma tem ca gasesc multe probe contra.
    Iar punctele pro le gasim si la religiile lipsite de dumnezei.

    RăspundețiȘtergere
  12. Eu nu cred in religie. Eu cred in Dumnezeu. Doar ca religia mea m-a invatat sa imi exprim recunostinta intr-un anume mod fata de El. As fi o ipocrita daca as ataca acum religia, desi o fac, fara sa aduc aminte si de partile bune. Pentru ca au fost ani de zile la randul, cand umblam zilnic la biserica.

    RăspundețiȘtergere
  13. Dar de ce ne ducem la biserica daca nu credem in Religia Crestina? Biserica ne este prezentata de Religia Crestina ca fiind casa lui Dumnezeu. Daca nu credem in religie ci doar in Dumnezeu atunci ii putem construi casa Lui in sufletul nostru. Sau mersul la biserica este un simplu proiect de preocupare a popilor, ca sa nu fie saracii fara job?

    RăspundețiȘtergere
  14. Clar e tabuizata, religia e considerata cel mai sensibil subiect, mai ales intre persoane sau comunitari de religii sau culturi diferite. O simpla opinie poate atrage dupa sine adevarate dezastre. Intr-o anumita masura cred ca e cel mai indicat sa ne pastram parerile petru noi :)

    RăspundețiȘtergere
  15. @ Cami, desigur ai dreptate...dar pe de alta parte nimic nu este mai de pretuit decat o discutie aprinsa fie ea si despre religie sau politica. Ambele polarizeaza! In alta ordine de idei, numai lasii discuta despre vreme ca sa nu supere pe nimeni! ;-)

    RăspundețiȘtergere
  16. Tu trebuie sa intelegi mintea omului prost si incult. Care ia de buna orice i se spune, daca cel care o face este mai mare in rang decat el. Tu stai si judeci, ei nu. Ei colaboreaza in spiritul de turma, care este mai adanc inradacinat, decat crezi tu. Pentru mine a fost revelatoare ideea ca oamenii pe care ii vedeam ducandu-se la biserica, cred mai mult intr-o icoana decat Dumnezeul pe care Il reprezinta. Religiile au fost si sunt cele mai mari manipulari in masa. Dar probabil ca, la vremea aceea, desteptii nu puteau veni cu o idee mai buna. Exista si oameni foarte indoctrinati, dar extrem de spirituali si buni. Si culti. Nu religia a schimbat omul, ci starea culturii lui in momentul in care a acceptat-o ca fiind modalitatea lui de a comunica cu Dumnezeu. Ideea este ca tu judeci acum. Si daca o faci, esti ca ei. Accepta pur si simplu faptul ca unii oameni nu pot si nu stiu mai mult si mai bine. Daca tu ai descoperit ceva inedit in tine, care te ajuta sa vezi viata altfel, traieste dupa aceste principii. Si fii un exemplu. Cere multa auto-educatie o astfel de neutralitate, dar este cea mai buna solutie. Prima etapa prin care am trecut dupa ce mi-am schimbat optica asupra lui Dumnezeu, a fost sa ii judec si sa ii atac pe cei care nu faceau la fel ca mine. Mi-a trebuit multa vreme si discutii ca sa realizez ca eu nu pot sa fac nimic ca ei sa evolueze. Detaseaza-te. Si fii un bun exemplu.

    RăspundețiȘtergere
  17. numai lasii discuta despre vreme ca sa nu supere pe nimeni! ;-)
    Foarte bine spus! Esti un om curajos.

    RăspundețiȘtergere
  18. @Lili, treaba cu credinta intr-o icoana este foarte interesanta si tipica pentru amenstecul relicgiilor de azi cu elemente religioase pagane.

    Eu nu il critic chiar asa de mult pe omul de rand, ci mai de graba masinaria manipulatoare. Critic faptul ca religia care ar trebui sa fie eliberatoare nu este nimic mai mult decat politica. Iar reprezentantii bisericilor crede-ma ca sunt de criticat, or ei stiu bine ceea ce ai spus tu sus despre simplitatea omului si profita de aceasta realitate semanand frica si recoltand capetele plecate ale multimii.

    In fond, daca stau bine sa ma gandesc, nici macar nu critic miscarea religioasa per se, ci persoanele din spatele ei si faptul ca omul este in stare de multa parsivitate pentru a domina intr-un fel sau altul.

    Si chiar daca a fost nevoie de aceasta parsivitate acum 1000 de ani. Acum nu mai este nevoie. Dar uite ca omul nu este in stare sa renunte la o pozitie dominanta. Asta ma supara cel mai tare...ca nu evoluam.

    RăspundețiȘtergere
  19. buddhismul este definit ca religie de wikipedia :)). dar, avand in vedere ca acolo e sursa referatelor de clasa a 5 a, tind sa cred ca e o filosofie care te ajuta sa te detasezi prin mantre, incantatii.

    crestinismul nu face altceva decat sa te lege de material. venereaza un gagiu cu plete, munceste, concureaza cu aproapele, ca sa castigam noi. munca=sclavie.

    intrebuintarea contemporana a crestinismului este divizarea pentru a cuceri. nu cumva sa fie lumea constienta ca fiecare e o particica a unui imens organism. eu sunt tu si tu esti eu. singurul lucru care ne desparte sunt niste experiente definite ca fiind bune, rele, urate sau frumoase, impuse apoi pentru a controla si stapani, desi la originiprobabil bine intentionate.

    ps: Crestinismul nu mai e la moda din clasa a 4 a de la lectia cu cruciadele.

    RăspundețiȘtergere
  20. @Anonim, interesanta parere! Merci de vizita! Te mai astept!

    RăspundețiȘtergere